Despre

Arta Sunetelor

de Gabriel Petric  – 15 Decembrie 2019

Cine are nostalgia Poesis-ului (noi o avem!) se poate delecta cu gândurile lui Eugen Baboi despre propriul destin, cenaclul Flacăra, capodoperele lui Doru Stănculescu şi folk, în general. Background-ul cultural al lui Dan Chebac, precum şi preferinţele sale muzicale ies la iveală în interviul intitulat Dane, vrem album! Dan Chebac îi răspunde Teodorei în această nouă ediţie: Avem album! , iar albumul artistului, lansat anul acesta, este, într-adevăr, excepţional. Un scurt interviu readuce în amintire figura lui Gil Ioniţă şi atmosfera cenaclului Flacăra (laitmotiv al cărţii!). Nu mai puţin interesante sunt interviurile cu Ovidiu Mihăilescu, Mihaela Popescu, Benedict Popescu şi Ilie Stoian. Din toate răzbate atitudinea de respingere a mediocrităţii şi a cabotinismului, ceea ce e semn că, totuşi, spiritul critic nu şi-a dat obştescul sfârşit. Mai presus de toate, din ultimul interviu – Interviu cu mine însămi – reţinem propoziţia simplă şi pură a Teodorei: „muzica folk este o formă de cultură”.

Cronică… diurnă a unui dialog… nocturn

de Ioana Doreanu – 8 Aprilie 2019

În seara zilei de 3 octombrie 2019, Dan Chebac, unul dintre cei mai protestatari și verticali folkiști români, încă de la începutul anilor ’70, a fost invitatul lui Florin Bălănescu în cadrul emisiunii “Dialoguri nocturne”, pe care o realizează la Radio Iași. Am urmărit cu atenție, emoție și …cu creionul în mînă un dialog cu totul special între un fost “trubadur” al Politehnicii bucureștene și un realizator de radio la fel de special. Revenit după aproape 40 de ani în România, Dan Chebac urmează să-și lanseze albu-mul “Cîntece despre…caii liberi”, editat, recent, în Italia (unde locuiește în prezent). Primul popas muzical al emisiunii a fost “La Hanul Stăncuței” (versuri populare, plus o strofă sugerată de regretata Teodora Ionescu). Mulțumind (în gînd) pentru invitație, am reascultat – în varianta originală sau reorchestrată – piesele de referință care poartă semnătura unui artist extrem de valoros. Dan Chebac a anunțat că pe 25 octombrie va avea loc o primă lansare a albumului său la Liceul “Gheorghe Lazăr” din București (unde a învățat). Întîlnirea cu elevii de astăzi ai liceului va fi, în mod sigur, o provocare, o încercare de a ajunge… “Pînă la tine” (autor necunoscut) și a discerne “Între rău și bine” (versuri – Adrian Păunescu), în momentul în care a regăsit și, ulterior, a reorchestrat cîntecele compuse cu peste 40 de ani în urmă. “Contraste” (versuri – Adrian Păunescu) este o bijuterie muzicală care te pune pe gînduri și astăzi, iar “Cine m-aude cîntînd” (“Baladă” – versuri populare) constată că vocea lui Dan Chebac a rămas intactă, evident maturizată. În ton cu vremea de afară, “Plouă” (versuri – George Topîrceanu) diferă de toate celelalte cîntece, fiind o amintire foarte dragă despre tatăl său. “Muzica este emoție, este o stare de spirit care te face să te simți bine și să îmbătrînești …mai tîrziu”, a mărturisit Dan Chebac în cadrul dialogului nocturn cu amfitrionul său, vădit impresionat de trăirea artistului care, în direct, și-a dublat perfect vocea imprimată pe noul album în compoziția sa “Rar” (versuri – George Bacovia). “Celor ce nu iubesc arta” și “Războinicii” (ambele pe versuri de Adrian Păunescu) sunt piese pe care nu le cîntam oricînd, e o trăire specială acolo… – a spus Dan Chebac. Față de varianta inițială a cîntecului “Toți” (versuri – Adrian Păunescu), cea de pe noul disc începe, foarte original, cu o căutare pe scala radioului, în încercarea de a prinde bine postul, și uimește cu orchestrația foarte amplă din finalul piesei. “Este o continuitate a ceea ce era cîntecul vechi, la care am adăugat finalul care mie îmi place foarte mult, pentru că acolo este și chitara lui Gianluca D’Alessio, cel care a reorchestrat întreg albumul, împreună cu o excepțională echipă de muzicieni profesioniști” – a precizat Dan Chebac. “Caii liberi” (versuri – Adrian Păunescu) “este un cîntec emblematic, cu un puternic mesaj de libertate, un hit de necontestat” – a subliniat Florin Bălănescu, adăugînd: “Muzica lui Dan Chebac este un folk cu versuri bine înrădăcinate în spiritul epocii; este o abordare cu mult bun simț a unor teme pe care, la timpul respectiv, mulți artiști le ocoleau sau cu care aveau rezultate mediocre. Erau subiecte tabu, cum numai tu și Vali Sterian ați abordat”. “Balada morții” (versuri – George Topîrceanu), prima piesă de pe noul album și ultima din emisiune, “este o capodoperă, o revelație muzicală” – a mai spus Florin Bălănescu, în încheierea minunatului dialog nocturn cu Dan Chebac.

Extras din interviul pentru Revista Flacăra

de Ștefan Sloboda – 29 Mar 1975

“Din vorbe n-ai să cunoști decît omul, dar dacă mă vei asculta cîntînd, vei cunoaște și cîntărețul folk. ….” “S-ar cuveni mai întîi să încerc o explicație a lucrului pe care-l fac. Iubesc poezia, pentru că descopăr în fiecare text, firește în textele cu idei valoroase, adevărate, posibilitatea de a le pune în valoare prin cîntec. …. descopăr în fiecare text melodia sa interioară…” ” … În cenaclu am dobîndit conștiința bucuriei de a fi făcut un lucru de-al meu, rămînînd astfel eu însumi…”

"După 30 de ani, Dan Chebac", Revista Flacăra 2010

de Adrian Păunescu – 2010

“Între primele valori tinere pe care le-am descoperit și le-am sprijinit în Cenaclul Flacăra abia înființat, și-a păstrat un loc al său și studentul Dan Chebac. Făcea parte din seria supradăruită de Dumnezeu: Doru Stănculescu, Mircea Vintilă, Marcela Saftiuc, Valeriu Sterian, serie care aducea într-o Românie amenințată de monotonie o altă muzică, o altă perspectivă asupra comunicării, o altă conștiință de sine…” “În aceeași vreme,… , se afirma în ședințele de Cenaclu puternicul talent al lui Dan Chebac. Șase ani, adică până în 1980, el a reușit să acrediteze un alt fel de muzică decât practicau colegii lui. Vocea lui pronunțat-bărbătească, liniile melodice sălbatic-americane, puterea de a se topi în mesajul cântecului l-au făcut foarte drag intelectualilor de bun-gust din România. Cel mai celebru cântec al nostru era dedicat cailor: “O, cailor, cailor, fără zăbale, / Cu nechezături senzuale, / O cailor, cailor fără de șei, / O cailor, cailor, o caii mei”. Și celelalte cântece, parcă născute clasice, “Toți”, “Războinicii” și “Celor ce nu iubesc arta” migrează încoace către anii noștri, prin permanența semnificațiilor și prin puritatea mesajului.”

Scroll to Top